Category Archives: Italian

Bucataria italiana este una dintre cele mai renumite la nivel mondial si se caracterizeaza printr-o mare varietate a produselor utilizate, cat si printr-o mare diversitate regionala. Pastele, pizza si diferitele tipuri de risotto sunt astazi consumate in intreaga lume,dar bucataria italiana este in realitate mult mai variata.
Astfel, regiunea Emilia-Romagna este cunoscuta pentru lasagna, tortellini, mortadella, prosciutto si parmezan. Napoli a creat pizza si mozzarella. Calabria se remarca prin utilizarea ardeiului iute si prin prepararea sortimentelor specifice de mezeluri. Sicilia este patria inghetatei, bucataria sa prezintand si influente arabe.
La fel ca si Franta, Italia este o tara a vinurilor si branzeturilor, avand numeroase produse traditionale de o calitate exceptionala.
Gastronomia este un element important al stilului de viata italian, reflectand mai ales cultura rurala si pe cea familiala. Accentul nu este pus atat pe complexitatea si rafinamentul unei bucatarii sofisticate, cat pe calitatea si respectul traditiilor. Orice fel de mancare trebuie preparat cu seriozitate, respectand reteta originala, pentru a-i da gustul cunoscut din copilarie.
Aromele puternice, exotice nu sunt foarte indragite; in schimb, este apreciata combinarea subtila de gusturi autentice, fara excese si fara complicatii inutile.
Italia se remarca si prin varietatea sa de masline, fiecare soi avand forme, culori si gusturi distincte. Aceste arome se regasesc in uleiurile de masline italiene, atat de apreciate pe plan international. Cea mai mare productie de ulei de masline este in Sicilia. Uleiurile din Toscana au o aroma delicata, regiunea Umbria produce uleiuri cu gust puternic, in timp ce uleiul de Trevi are o culoare de aur si un gust de migdale.
Italienii sunt cei mai mari consumatori de paste din lume – in medie, fiecare italian consuma 28 kg de paste pe an. Pastele sunt de numeroase tipuri, iar stilurile in care pot fi gatite sunt si mai variate. Fiecare regiune detine propria sa specialitate de paste: farfalle, de exemplu, provin din Bologna. In prezent, pastele preparate acasa sunt concurate de cele din comert.
Reputatia cafelei italiene este bine cunoscuta. Italia detine un adevarat record in vanzarea de cafea, servita in numeroase forme.

Prajitura meringue cu mascarpone // Mascarpone Meringue Cake

Nu de mult am descoperit un site absolut fenomenal pe care il recomand cu toata inima: http://sweetapolita.com/. Merita macar sa aruncati o privire pe fotografii… va veti indragosti iremediabil. Aceasta prajitura este preluata de acolo (http://sweetapolita.com/2011/04/mascarpone-meringue-cake/) si cred ca este cea mai fina si mai gustoasa prajitura pe care am mancat-o vreodata.

Blaturile:

12 albusuri de ou

2+1/2 cani de zahar

1 praf de sare

Se incalzeste cuptorul la 120C. Se bat albusurile spuma cu un praf de sare apoi se adauga treptat zaharul si se mixeaza in continuare pana obtinem o compozitie  care nu curge. Se intind pe hartie de copt 3 blaturi rotunde de aproximativ 2 cm grosime si 20 cm diametru apoi se coc timp de 2-3 ore. Cand s-au rumenit se inchide focul si se mai lasa in cuptor inca 1 ora.

Glazura de ciocolata:

500 gr ciocolata amaruie

2 cani de smantana

Ciocolata se rupe in bucatele si se aseaza intr-un bol iar smantana se pune intr-o cratita pe foc mic si se amesteca pana se incalzeste. Nu trebuie sa fiarba. Se toarna peste ciocolata si se omogenizeaza apoi se lasa la racit.

Crema mascarpone:

1 cana (250 gr) frisca lichida

2 linguri zahar

1/2 cana (125 ml) Creme de Cacao sau alt lichior de ciocolata

2 cani branza mascarpone

Intr-un bol de mixeaza frisca lichida si zaharul pana se intareste apoi se adauga lichiorul mixand in continuare. Branza mascarpone se pune intr-un bol si se incorporeaza usor frisca.

Asamblarea prajiturii:

Se aseaza un blat meringue apoi se intinde 1/3 din crema mascarpone si 1/3 din glazura de ciocolata. Se repeta de inca 2 ori terminand cu glazura. Se da la rece apoi se taie foarte usor folosind un cutit. Ideal e sa o consumati dupa 1-2 zile daca rezista pana atunci. La mine dupa 2 zile era deja istorie. 🙂

Panna cotta

Fiecare dintre noi a visat macar o data la desertul ideal. Sa fie bun, aromat dar sa nu necesite ingrediente prea multe si prea scumpe, sa se faca repede, eventual fara coacere, sa fie dietetic dar cu un aspect placut, sa nu contina conservanti, sa nu ne afecteze sanatatea, sa fie racoritor si lista e lunga. Iata ca acest mic deliciu italian, panna cotta (in traducere=smantana coapta) trece cu brio toate probele. Incercati-l si imi veti da dreptate! 🙂

Ingrediente pentru 4-6 persoane:

300 ml lapte

300 g smantana

120 g zahar

1o g gelatina

1 esenta (vanilie, migdale, lamaie… dupa preferinte)

1 pachet fructe de padure congelate

Puneti la fiert laptela si zaharul (pentru diete puteti inlocui cu zahar dietetic). Amestecati iar dupa ce fierbe il dati deoparte. Inmuiati gelatina in 2-3 linguri de apa apoi o turnati peste lapte amestecand pana se dizolva. Adaugati smantana si esenta. Optional puteti pune si coaja de lamaie. Amestecati pana se omogenizeaza si turnati in forme. Lasati la frigider 3-4 ore. Intre timp, pregatiti topingul de fructe. Amestecati pe foc fructele cu zeama de lamaie si zahar vanilat pana se ingroasa putin sosul. Rasturnati fiecare forma pe o farfurie si decorati cu fructe si sos. Aveti la dispozitie o varietate de topinguri, puteti combina cu miere, ciocolata, nuci, fructe coapte, caramelizate, siropuri, etc. Puneti-va imaginatia la contributie si puteti obtine in scurt timp, cu ingrediente putine, un desert minunat, sanatos si pe gustul tuturor! Spor la treaba! 🙂

Cel mai simplu tiramisu // The Easiest Tiramisu

Titlul pare putin pleonastic dar mi-l asum. In opinia mea, tiramisu, vedeta deserturilor italiene, este una din cele mai populare prajituri, una din cele mai delicioase dar trebuie sa recunoastem ca este si una din cele mai simple. Cu toate astea, va propun o reteta care va usureaza munca si mai mult. Scapati de asezatul piscoturilor unul langa altul, de nivelatul cremei si de gasit loc in frigider pentru tava uriasa folosind cupe de inghetata sau boluri mici pentru desert.

Pentru aproximativ 10 portii:

1 pachet piscoturi de sampanie

4 galbenusuri de ou

450 g mascarpone

1 ceasca de zahar

1 ceasca de frisca

1 cana cafea

2-3 linguri lichior de cafea/ rom

esenta/ extract de vanilie

50 g cacao pudra

Intr-un bol pentru mixer amestecati galbenusurile cu zaharul apoi adaugati branza mascarpone si mixati in continuare timp de cateva minute. Adaugati o cana de frisca batuta si omogenizati folosind o lingura. Intr-o farfurie adanca amestecati cafeaua, vanilia si  lichiorul, inmuiati piscoturile si le asezati pe fundul bolurilor. Daca sunt prea mari, le puteti rupe sau aseza vertical. Turnati cate o lingura de crema apoi repetati cu alte piscoturi inmuiate in cafea si iar crema pana umpleti bolurile. Finalizati cu un strat de crema si pudrati cu cacao din belsug. Lasati la frigider cateva ore apoi serviti! Scapati astfel de grija ca nu  ajung piscoturile, sau crema sau ca tava e prea mare sau prea mica.

De cand am descoperit aceasta posibilitate, fac tiramisu mult mai des si mult mai repede. Pe langa faptul ca este mult mai rapid, este la fel de bun dar cred ca are si un aspect mai frumos, mai ales daca va puneti la contributie imaginatia si-l decorati ingenios!  😉


 

 

Salata Caesar // Caesar Salad

Salata Caesar, una din cele mai cunoscute salate a fost descoperita de catre bucatarul Caesar Cardini in 1924. Desi astazi o regasim in mai multe variante, se pare ca salata originala cuprindea pe langa salata verde, oua fierte si crutoane, un dressing ce avea la baza sosul Worcestershire. Dupa cum a declarat si fiica bucatarului, la scurt timp dupa decesul acestuia, salata nu continea ansoa, gustul deosebit provenind doar de la sos. Varianta pe care v-o propun eu se apropie destul de mult de ceea ce era salata Caesar acum 80 de ani, cu exceptia faptului ca am adaugat si piept de pui.

Ingrediente:

500 g piept de pui fiert sau fript

1 salata verde mare

200 g parmezan

100 g crutoane

3 oua fierte

Pentru dressing: 4 linguri ulei de masline, 2 linguri sos Worcestershire, zeama de la o lamaie, 1 lingurita usturoi pisat, 1 lingurita mustar, 1 lingurita parmezan, sare, piper

Ingredientele pentru dressing se amesteca intr-un bol. Separat, se taie cubulete sau felii  celelalte ingrediente si se amesteca in vasul pentru salata. Dresingul se toarna deasupra sau se serveste separat. Este buna, hranitoare si cred eu ca nici multe calorii nu are! 🙂

 

Gnocchi cu piept de pui si sos gorgonzola // Chicken & Gnocchi Gorgonzola

Prezente frecvent in bucataria italiana, gnocchi sunt un fel de galuste din cartofi, foarte gustoase si usor de asociat cu sosuri, branzeturi, carne, fructe de mare sau legume. Se gasesc in magazine, ambalate in pungute – asemeni pastelor- dar pot fi facute si acasa, din cateva ingrediente la indemana oricui.

Pentru 4 persoane ne trebuie:

1 kg cartofi

1 ou

300 g faina

sare, piper, ulei de masline

Spalam bine cartofii si ii punem la fiert (fara sa-i curatam) in apa cu sare. Dupa ce au fiert ii decojim inainte sa se raceasca, folosindu-ne de un prosop gros de bucatarie. Ii facem piure cu ajutorul unui robot de bucatarie, adaugam oul, amestecand rapid pentru a preveni coagularea acestuia, apoi sare si piper dupa gust. La final incorporam faina treptat pana se formeaza un aluat care nu se mai lipeste de maini. Impartim aluatul in bucati potrivite din care facem suluri groase de 2-3 cm. Taiem din fiecare sul bucatele de 2 cm si le asezam pe o tava intinsa avand grija sa nu se lipeasca. Le stropim cu cateva picaturi de ulei, le amestecam usor apoi le introducem in apa clocotita. Cand s-au ridicat la suprafata sunt gata. De regula dureaza 3-4 min. Le scoatem cu o spumiera si le asezam pe un platou.

Intre timp se pregateste sosul gorgonzola: se pune la fiert 1+1/2 ceasca  de vin alb sec. Cand acesta si-a injumatatit cantitatea se adauga 1+1/2 ceasca de smantana, 2 linguri de parmezan maruntit, 200 g de branza gorgonzola, un praf de nucsoara si piper dupa gust. Se dau intr-un clocot si se amesteca apoi cu gnocchi sau se toarna peste ele.


Separat prajim pieptul taiat cubulete si marinat in prealabil in amestec de lamaie, ulei de masline, usturoi si ierburi aromate.

Se serveste cald cu garnitura de gnocchi si sos. Va rezulta o armonie delicioasa de arome pentru care merita fiecare secunda petrecuta in bucatarie! 😉


 

 

Gorgonzola

Gorgonzola este un tip italian de branza, faimoasa pentru gustul si mirosul deosebit dar si pentru textura moale si cremoasa. Face parte din familia branzeturilor cu mucegai care se formeaza prin infiltrarea mucegaiurilor ambientale in branzeturile in curs de intarire. Gorgonzola a fost produsa pentru prima oara in secolul 8 pe langa Milano unde branza se agata in pesteri mari si se lasa la maturat. Multi producatori de branzeturi au incercat sa reproduca gustul si aroma de Gorgonzola dar nu au reusit sa obtina echilibrul mucegaiurilor din pesterile in care aceasta se tine la fermentat.

Gorgonzola are un aspect galbui  cu vinisoare verzi-albastre. Exista si varianta mai tanara care are gustul dulceag, mai putin intepator si culoarea aproape alba. De regula, ambele se fac din lapte de vaca dar exista si variante din lapte de oaie. Daca branza prezinta pete maronii inseamna ca este alterata si trebuie evitata consumarea acesteia.

Gorgonzola începe prin încălzirea laptelui cu cheag şi culturi, pana se obtine brânza de vacă. Mucegaiul este apoi inserat in masa de branza pentru  a asigura o răspândire uniforma. Aceste mucegaiuri sunt presate şi uscate, iar apoi brânza este lasata la maturat. Brânză cu vârsta de aproximativ trei luni se numeşte Gorgonzola Dolce. Aceasta are gustul mai dulceag, mirosul mai usor si textura mult mai cremoasa. Gorgonzola care a stat la fermentat şase luni sau mai mult este cunoscuta sub numele de Gorgonzola Piccante. Aceasta branza este mai sfaramicioasa, are un gust mult mai agresiv, putin picant si este delicioasa in salate si alte feluri de mâncare oferindu-le o aroma in plus. Ambele versiuni sunt delicioase si disponibile in magazinele din intreaga lume.

Mascarpone

Produsa initial in secolul 16-17 la sud-vest de Milano, brinza mascarpone este prezenta in magazine, cofetarii si restaurante din aproape intreaga lume, fiind cunoscuta pentru gustul bogat, textura fina si consistenta cremoasa. Cel mai probabil, numele i se trage din cuvantul “mascarpia” care inseamna “ricota” in dialectul local. Cu toate ca este o branza similara, ricota se face din zer iar mascarpone din smantana. Desigur, denumirea de branza  este deasemeni putin improprie deoarece procesul de obtinere  a acesteia difera oarecum de cel al branzeturilor, aceasta find mai moale si mai mai putin densa decat majoritatea branzeturilor. In zilele noastre, mascarpone este ingredientul de baza al faimoasei prajituri Tiramisu dar se foloseste cu succes si la torturi, tarte, orez, paste, etc.