Category Archives: French

Bucataria franceza este cea mai rafinata si apreciata din Europa si poate chiar din intreaga lume. Franta este un paradis culinar, iar arta culinara este un cult, avand o traditie de cateva secole de rafinament si excelenta.
Vinurile si branzeturile dau nota distincta bucatariei franceze, fiind utilizate ca ingrediente sau consumate separat. Franta se distinge prin gama sa variata de vinuri fine, branzeturi (nu mai putin de 365 tipuri diferite de branza), foie gras, fructe de mare dar si specialitati mai ciudate pentru alti europeni: melci, picioare de broasca, scoici.
Faima bucatariei franceze este data de asa-numita “haute cuisine” – un stil culinar elaborat, care necesita multa migala si cele mai bune ingrediente. De fapt, atat de apreciata haute cuisine a preluat traditiile culinare regionale si le-a transformat in adevarate delicatese, demne de cele mai fine gusturi. Prepararea lor este laborioasa si necesita mult timp, uneori chiar cateva zile. Aceste specialitati franceze de renume mondial se gasesc doar la restaurantele de lux, concentrate in special in jurul Parisului.
In general, persoanele in varsta au tendinta de a consuma feluri traditionale din zonele in care s-au nascut sau au trait, in timp ce tinerii sunt atrasi de specialitatile straine sau exotice.
Desi vorbim de o bucatarie franceza, in realitate, fiecare provincie are propriul sau stil culinar, retete si ingrediente specifice. Astfel, in nord-vestul Frantei (Normandia, Bretania) se folosesc untul, merele si smantana; in sud-vest specialitatile sunt foie gras (pate de ficat de gasca), armagnac (rachiu produs in regiunea cu acelasi nume) si ciupercile. Zonele mediteraneene sunt marcate de influentele culinare italiene, folosindu-se din belsug uleiul de masline, plantele aromatice si rosiile. In regiunile din est se simte influenta germana, iar printre bucatele traditionale se numara carnatii, slanina, sauerkraut (varza murata) si berea.
In prezent, bucataria franceza este una a contrastelor – intre originile sale galice si cele aristocratice, intre deschiderea spre influentele straine si reintoarcerea catre produselor regionale traditionale, intre creativitatea artistica si rutina zilnica.

Pavé au chocolat

Am gasit prajitura asta pe un blog frantuzesc si mi-a atras atentia prin consistenta deosebita pe care o are. Nici nu stiu cum s-o descriu… o combinatie geniala intre ciocolata de casa si negresa. Sau poate nu e cea mai buna comparatie. Trebuie s-o incercati si sa va convingeti. In orice caz, nu m-a cucerit doar prin textura fina ci si prin gustul bogat de ciocolata cu rom. Nu sunt sigura ca e nascuta chiar in Franta dar gustul pare a fi de-acolo, motiv pentru care i-am pastrat denumirea originala. 😉

Va trebuie: 200 g unt, 200 g ciocolata, 200 g zahar pudra, 5 oua, 50 g faina, 3 linguri de rom

Se incalzeste cuptorul la 20o °C.

Ciocolata si untul se topesc intr-o cratita in bain marie apoi se toarna intr-un castron si se amesteca pana se omogenizeaza.

Adaugati romul si zaharul amestecand in continuare apoi ouale unul cate unul si la final faina.

Ungeti cu unt o tava de dimensiune medie si tapetati-o cu putina faina, turnati compozitia si coaceti timp de 30 de minute. Dupa ce se raceste o puteti muta pe o farfurie. Optional pudrati cu zahar.

Mi-as fi dorit sa o fotografiez in mai multe ipostaze dar s-a mancat atat de repede incat cu greu i-am “furat” cateva poze. Cu siguranta o mai fac si revin si cu alte imagini.

Chateaubriand cu sos Bearnaise // Chateaubriand with Bearnaise Sauce

Probabil cea mai gustoasa si frageda friptura a tuturor timpurilor, Chateaubriand, a fost gatita prima oara de catre Montmireil, bucatarul Vicontelui de Châteaubriand. Legenda spune ca bucatarul a gatit muschiul de vita intre alte doua felii apoi le-a indepartat ramanand friptura din interior roz si frageda in acelasi timp. Prima conditie esentiala este sa folosim o bucata de muschi de aproximativ 15 cm lungime sau 1/2 kg taiata din mijlocul muschiuletului de vita. Datorita cantitatii se spune ca este o portie pentru 2 persoane. Al doilea lucru absolut necesar este termometrul pentru friptura. Fara acest instrument nu are sens sa va apucati de treaba. In rest ingredientele sunt simple:

500 g muschiulet vita

3 linguri ulei

3 linguri unt

sare, piper

Pentru sos Bearnaise:

200 g unt

1/4 ceasca salote taiate marunt

2 linguri tarhon proaspat tocat

1/4 ceasca vin alb

1/4 ceasca otet alb

3 galbenusuri

sare,piper

Dupa ce am taiat cu atentie bucata din mijlocul muschiuletului, o condimentam din belsug cu sare si piper. Incingem untul si uleiul intr-o tigaie sau tava mai mica apoi asezam bucata de carne. O lasam 2 minute pe fiecare parte apoi o asezam pe un grill in aceeasi tava si o introducem in cuptorul preincalzit la 200C. Dupa 10-12 min incepem sa verificam cu un termometru temperatura din interiorul fripturii pana ajunge la 54C. Atunci scoatem muschiuletul din cuptor si il lasam cateva minute pentru a ajunge la un nivel medium rare. Asezam pe un platou si decoram cu legume si sos Bearnaise. Pentru acest sos procedura e urmatoarea: Se fierb ceapa, tarhonul vinul si otetul timp de 5 minute apoi se strecoara ramanand 2-3 linguri de lichid. Untul se topeste fara sa se amestece iar dupa ce s-a topit tot se elimina spuma care se ridica la suprafata. Intr-un vas in bain-marie se amesteca galbenusurile si lichidul obtinut. Amestecati continuu timp de 5 minute pana se ingroasa. Se ia de pe foc si se adauga putin cate putin untul amestecand continuu cam ca la maioneza. La sfarsit se condimenteaza cu sare si piper si se toarna peste Chateaubriand. Nu numai ca suna bine dar e un adevarat rasfat culinar, o combinatie inedita care nu necesita o preparare prea laborioasa si nici ingrediente sofisticate ci doar putina atentie si rabdare.


Vol-au-vent cu portocale si ghimbir // Vol-au-vent With Oranges and Ginger

Aluatul frantuzesc este, dupa parerea mea, una din minunile bucatariei internationale. Cumparat sau facut in casa, acest tip de aluat poate fi folosit in atat de multe moduri incat nu ne-am satura niciodata de el. Aceste cosulete (vol-au-vent) as spune ca sunt una din minunile aluatului frantuzesc…:) sunt dragalase, se fac foarte usor si merg umplute cu… orice, de la fructe si creme dulci pana la branzeturi, legume, peste sau carne.

Fiindca am fost foarte tentata sa incerc combinatia de portocale cu ghimbir iar vol-au-vent mi s-a parut cel mai potrivit suport, va propun urmatoarea reteta: (pentru 24 cosulete)

1 pachet de aluat frantuzesc

2-3 portocale

500g zahar

1 lingurita ghimbir proaspat maruntit

1/4 lingurita sare de lamaie

2 oua

5 linguri zahar

450 ml lapte

35 g amidon

2 plicuri zahar vanilat

2 lingurite unt

esenta de portocale

Intindem foaia de aluat si o impartim in patrate egale (cu latura de aprox 8 cm). Decupam in interiorul fiecaruia un patrat mai mic (cu latura aprox 7 cm) lasand prinse doua colturi diagonal opuse si indoim exact ca in imagine:

Fiecare cosulet se unge apoi cu putin ou, se aseaza in tava pe hartie de copt, se umple cu cateva greutati pentru copt si sa baga in cuptorul incins in prealabil. Se lasa cam 20-30 min apoi se scot si se lasa sa se raceasca.

Pentru crema, se amesteca in bain marie ouale, laptele, amiodonul si zaharul pana se ingroasa. Se muta in apa rece, se adauga untul si esenta si se amesteca pana se raceste.

Intre timp, curatam portocalele si le oparim 10′ in apa fierbinte. Zaharul si apa se fierb pana se leaga siropul apoi se adauga portocalele taiate cubulete, ghimbirul si sarea de lamaie. Se mai lasa la foc mic o ora apoi lasam la racit.

La final, umplem fiecare cosulet cu crema apoi punem un capac de portocale cu ghimbir. Sunt delicioase, aratoase si foarte aromate! 😉

 

Tarta Tatin cu sos de vanilie // Tarte Tatin with Vanilla Sauce

Iata ca bucataria frantuzeasca poate sa ne ofere, pe langa deserturi sofisticare si rafinate, dulciuri de casa foarte simple dar la fel de gustoase, bazate pe cateva ingrediente care fac minuni in orice situatie. In cazul tartei Tatin, merele si scortisoara, partenere ca de obicei, fac aproape toata munca! 🙂 Multi dintre voi ati auzit, ati mancat sau ati gatit aceasta mica minune dar probabil putini sunt cei care stiu ca totul a inceput in 1989 intr-un hotel din Franta, ce apartinea surorilor Tatin. Legenda spune ca intr-o zi, Stéphanie Tatin, pregatea o placinta traditionala cu mere. Din neatentie, a uitat pe foc merele amestecate cu unt si zahar iar cand a simtit mirosul de ars, a acoperit repede tava cu foaia de aluat ce trebuia sa stea dedesubt si a bagat totul la cuptor sperand sa mai salveze ceva. Dupa ce a scos-o din cuptor a rasturnat-o iar rezultatul s-a dovedit a fi neasteptat de bun, devenind in scurt timp o eticheta a vestitului hotel dar si a intregii tari.

Cam asta am facut si eu. Pentru o tava de aprox 30 cm, am folosit:

8 mere

150 g unt

200 g zahar

o foaie de aluat frantuzesc

1 lingurita zeama de lamaie, scortisoara

Pentru sos:

2 galbenusuri

200 ml frisca lichida

4 linguri de zahar

extract sau esenta de vanilie

Untul si zaharul se amesteca pe foc cateva minute apoi se toarna in forma de tarta. Se aseaza feliile de mere una langa alta si se pudreaza cu scortisoara. Eu le-am stropit si cu putina zeama de lamaie. Foaia se intinde un pic apoi se aseaza peste mere si se lasa la cuptor cam 30 ‘. Dupa ce se scoate din cuptor, se rastoarna invers folosind o tava sau o farfurie intinsa  mai mare decat vasul pentru tarta. Sosul se face simplu. Amestecati toate ingredientele in bain-marie, mai putin vanilia pe care o adaugati dupa ce luati de pe foc. Cand se raceste se toarna peste tarta. Este unul dintre cele mai simple deserturi pe care le cunosc iar daca iubiti merele si scortisoara va asigur ca o sa-l adorati si nu pot sa nu va recomand si faimoasa placinta americana cu mere! 😉



 

Mini Quiche Lorraine

Apartinand in prezent bucatariei franceze, Quiche este un preparat ce a aparut in Germania (regatul medieval Lotharingia), numele provenindu-i de la cuvantul kuchen care in limba germana inseamna prajitura. De regula, consta intr-o placinta dechisa cu umplutura diversa, vagetala sau nu dar de cele mai multe ori sarata (peste, spanac, fructe de mare, brocoli,bacon,etc.) . Acest preparat a devenit ulterior faimos  in Anglia, dupa cel de-al doilea razboi mondial,  apoi in SUA prin 1950. Faimoasa Quiche Lorraine este o placinta deschisa a carei umplutura consta in bacon si amestec de ou cu smantana. Mai tarziu s-a adaugat si branza (gruyère sau emmetal) si chiar ceapa (Quiche Alsacienne).

Pentu 24 mini quiches aveti nevoie de:

300 g aluat (cumparat sau preparat in casa din faina, unt si apa rece- cantitatile eu le pun din ochi)

250 g branza gruyere sau emmetal

200 g bacon taiat cubulete

4 oua

300 ml smantana

sare, piper

1-2 forme pentru briose dar daca nu aveti, puteti face intr-o forma rotunda de tarta.

Se intinde aluatul, se taie cu un pahar cu diametrul mai mare si se aseaza in formele unse cu putin unt. Se aseaza peste aluat in fiecare forma baconul  calit un pic in unt si branza rasa apoi se toarna amestecul de oua si smantana asezonat cu sare si piper. Se da la cuptor 20-30 min.