Monthly Archives: March 2011

Prajitura rusesasca cu mere si vodka // Russian Cake with Apple and Vodka

Probabil “vodka” si “ruseasca” in aceeasi propozitie va starneste cel putin un zazmbet. 🙂 Si pe mine m-a amuzat motiv pentru care a trebuit neaparat s-o incerc si sper sa va trezesc si voua aceeasi curiozitate.

Ingrediente:

500 g mere

3 lingura vodka

100 g ciocolata neagra rasa

4 oua

200 g unt

200 g zahar

1 plic  zahar vanilat

1 lingura scortisoara

2 linguri cacao

300 g faina

1/2 plic praf de copt

Spalati, curatati si taiati merele in sferturi apoi in felii subtiri si amestecati-le cu 1 lingura de vodka. Incalziti cuptorul la 175°C, ungeti tava de copt cu putin ulei sau unt apoi presarati pesmet. Separati ouale, bateti bine albusurile cu sare pana cand se intaresc. In alt vas amestecati untul, zaharul si zaharul vanilat pana obtineti o crema apoi adaugati galbenusurile, pudra de cacao si scortisoara. Dupa ce omogenizati adaugati albusurile apoi faina amestecata cu praful de copt.  La final adaugati merele si ciocolata rasa. Turnati compozitia in tava de copt, nivelati usor si lasati la cuptor aprox 1 ora. Dupa ce o scoateti din cuptor, amestecati doua linguri de vodka cu zahar pudra si turnati deasupra. Taiati si ornati dupa bunul plac. Este o prajitura buuuna tare desi nu este foarte spectaculoasa dar pentru o masa festiva sunt sigura ca veti gasi si variante ingenioase de prezentare! 😉

 

 

 

Creveti cu couscous si mazare // Shrimps with Couscous and Peas

Crevetii sunt in general atat de buni incat aproape ca nu mai conteaza ce au pe langa ei…sau daca au ceva…:) Totusi de cate ori gatesc minunatiile astea incerc retete noi. De data asta m-a atras o reteta israeliana, o combinatie de creveti cu couscous si mazare asociate cu un sos de brocoli foarte foarte aromat.

Cantitatile aproximative sunt:

500 g creveti decorticati

250 g  unt

300 g mazare

100 g couscous

Pentru sos:

300 g brocoli

1/2 ceasca parmezan

1 ceasca smantana

frunze de rozmarin si de menta

zeama de la o lamaie

2-3 linguri ulei de masline

2-3 catei de usturoi

sare, piper

Crevetii se prajesc in unt si se scot pe un servetel de bucatarie pentru a indeparta excesul de grasime. Couscousul, fiert 10 minute in apa cu sare apoi strecurat si mazarea, prajita in unt, se amesteca si se condimenteaza cu sare, piper si un pic de zeama de lamaie. Se aseaza pe platou alaturi de crevetii prajiti. Separat se amesteca intr-un blender brocoli fiert si toate celelalte ingrediente pana se obtine o pasta care se serveste alaturi de creveti si garnitura. Pentru o varianta de regim, puteti fierbe toate ingredientele eliminand astfel grasimile. Este la fel de gustoasa si aromata! 😉

 

 

Iepure cu bacon si ciuperci // Rabbit with Bacon and Mushrooms

Carnea de vanat este nu numai gustoasa ci si foarte sanatoasa, reduce riscurile aparititei bolilor de inima, scade nivelul de colesterol si asigura necesarul de fier al organismului. Va recomand cu incredere sa mancati vanat de cate ori aveti ocazia si indiferent de modul de preparare.

Pentru pregatirea iepurelui de camp va propun o reteta portugheza cu mustar ciuperci si bacon. Iata cantitatile:

1 iepure curatat, spalat si portionat

sare si piper proaspat macinat

3 linguri mustar iute

3 linguri ulei de masline

200 ml vin alb

1 ceapa mare

300 g bacon taiat cubulete

300 g ciuperci taiate marunt

1 portocala

Iata cum am procedat: Am condimentat bucatile de carne cu sare si piper apoi le-am uns bine cu mustar. Le-am asezat intr-o tava adanca, am turnat uleiul, vinul si am completat cu apa pana am acoperit carnea. Am adaugat ceapa, baconul si ciupercile  apoi am acoperit tava cu o folie de aluminiu si am bagat-o in cuptor. Dupa aprox 1 ora am scos folia, am intors bucatile de carne si am turnat zeama de la o portocala. Am mai lasat la foc mic 30′ sa se rumeneasca bine. Eu am servit cu sparanghet murat. Puteti servi si cu alte muraturi sau salate de cruditati dupa preferinte si sezon. 🙂 Foarte simplu si comod iar rezultatul este neasteptat de bun!


 

 

Cel mai simplu tiramisu // The Easiest Tiramisu

Titlul pare putin pleonastic dar mi-l asum. In opinia mea, tiramisu, vedeta deserturilor italiene, este una din cele mai populare prajituri, una din cele mai delicioase dar trebuie sa recunoastem ca este si una din cele mai simple. Cu toate astea, va propun o reteta care va usureaza munca si mai mult. Scapati de asezatul piscoturilor unul langa altul, de nivelatul cremei si de gasit loc in frigider pentru tava uriasa folosind cupe de inghetata sau boluri mici pentru desert.

Pentru aproximativ 10 portii:

1 pachet piscoturi de sampanie

4 galbenusuri de ou

450 g mascarpone

1 ceasca de zahar

1 ceasca de frisca

1 cana cafea

2-3 linguri lichior de cafea/ rom

esenta/ extract de vanilie

50 g cacao pudra

Intr-un bol pentru mixer amestecati galbenusurile cu zaharul apoi adaugati branza mascarpone si mixati in continuare timp de cateva minute. Adaugati o cana de frisca batuta si omogenizati folosind o lingura. Intr-o farfurie adanca amestecati cafeaua, vanilia si  lichiorul, inmuiati piscoturile si le asezati pe fundul bolurilor. Daca sunt prea mari, le puteti rupe sau aseza vertical. Turnati cate o lingura de crema apoi repetati cu alte piscoturi inmuiate in cafea si iar crema pana umpleti bolurile. Finalizati cu un strat de crema si pudrati cu cacao din belsug. Lasati la frigider cateva ore apoi serviti! Scapati astfel de grija ca nu  ajung piscoturile, sau crema sau ca tava e prea mare sau prea mica.

De cand am descoperit aceasta posibilitate, fac tiramisu mult mai des si mult mai repede. Pe langa faptul ca este mult mai rapid, este la fel de bun dar cred ca are si un aspect mai frumos, mai ales daca va puneti la contributie imaginatia si-l decorati ingenios!  😉


 

 

Ghimbir // Ginger

Daca tot e una din cele mai prezente ingrediente de pe blogul meu, m-am simtit un pic datoare sa va vorbesc putin despre aceasta plantuta care face minuni atat in bucatarie cat si in medicina naturista. Despre originea si istoria ghimbirului va spun doar ca a aparut acum 2000 de ani undeva in sudul Asiei iar la scurt timp s-a extins catre estul Africii fiind acum o eticheta a bucatariei asiatice. Prin secolul 13, un kilogram de ghimbir valora cat o oaie și era deseori folosit ca monedă de schimb. Este o planta iubitoare de apa si caldura specifica regiunilor tropicale dar poate fi cultivata si acasa, intr-un vas, daca avem grija sa-i cream conditiile de care are nevoie. Principalii producatori de ghimbir din zilele noastre sunt Jamaica, China, India si Insulele Caraibe.

Radacina de ghimbir se gaseste in majoritatea supermarket-urilor. E bine sa evitam radacinile foarte lungi intrucat acestea sunt mai batrane si mai atoase. Se poate pastra la rece infasurata in hartie apoi in punga de plastic pana la 3 saptamani. Daca il depozitati in congelator puteti sa-l consumati timp de 2 luni. Ghimbirul se mai gaseste si sub forma de praf care se tine in recipient inchis, intr-un loc ferit de umezeala si caldura iar varianta murata se pastreaza in recipientul respectiv in frigider. In general, ghimbirul proaspat se foloseste ca mirodenie in mancaruri si este cu atat mai gustos daca il calim putin inainte, isi pierde un pic din iuteala si merge asociat cu ceapa si/sau usturoi. In varianta praf, are o aroma mai puternica dar este mai putin iute si se foloseste in special la prajituri sau amestecuri de curry. Ghimbirul murat, renumit in special in bucataria japoneza, insoteste diverse tipuri de sushi sau este consumat ca atare pentru improspatarea respiratiei. Mai putin intalnite la noi sunt si radacinile de ghimbir uscate, cristalizate sau conservate. Ghimbirul are o aroma unica, iute si dulceaga, usor astringenta, asemanatoare citricelor, fiind un ingredient extrem de versatil, folosit atat la prepararea mancarurilor cu carne, legume, peste cat si a dulciurilor sau a bauturilor alcoolice (berea de ghimbir, vinul de ghimbir), limonada si chiar cafea.

In medicina, ghimbirul are la fel de multe utilizari. Este renumit pentru nenumarate efecte terapeutice, avand proprietati antioxidante, afrodisiace si revigorante. Multe remedii  traditionale folosesc ghimbirul pentru combaterea febrei, a starilor de greata, dureri de stomac, pentru usurarea digestiei, in cazul senzatiilor de voma, al raului de avion sau de mare, al balonarilor abdominale si al durerilor de ficat, dar si pentru reducerea nivelului de colesterol si pentru tratatarea bolilor de inima. Rizomii de ghimbir au patruns si in cosmetica, acestia continand substante care stimuleaza circulatia sangelui, activeaza metabolismul, ajuta la arderea grasimilor, regenereaza pielea si prezinta o actiune puternic antioxidanta. De asemeni, ghimbirul combate starile de oboseala, este vasodilatator, activeaza circulatia sanguina periferica,  previne riscul formarii de cheaguri de sange, previne afectiunile cardiovasculare, are proprietati antitumorale. Ceaiul de ghimbir este un leac ideal in cazul racelilor,calmeaza inflamatiile gatului, a congestiei respiratorii, a sinuzitei si a raguselii, scade febra.

Sunt multe persoane care nu agreaza gustul si aroma ghimbirului, considerand-o foarte ciudata. Daca totusi ati reusit sa o indragiti, va sfatuiesc sa nu va lipseasca din frigider sau din raftul cu condimente si, mai mult, sa-i faceti loc in alimentatia de zi cu zi. In bucataria mea este nelipsit si aproape indispensabil, fie ca il folosesc in mancare, dulciuri sau bauturi racoritoare.

Iata cateva dintre retetele mele cu ghimbir:

Portocale cu ghimbir in vol-au-vent,

Salata Voodoo,

Creveti in doua culori,

Paste de orez cu pui,

Pui in 5 culori,

Pui Yakitori,

Sushi

Vol-au-vent cu portocale si ghimbir // Vol-au-vent With Oranges and Ginger

Aluatul frantuzesc este, dupa parerea mea, una din minunile bucatariei internationale. Cumparat sau facut in casa, acest tip de aluat poate fi folosit in atat de multe moduri incat nu ne-am satura niciodata de el. Aceste cosulete (vol-au-vent) as spune ca sunt una din minunile aluatului frantuzesc…:) sunt dragalase, se fac foarte usor si merg umplute cu… orice, de la fructe si creme dulci pana la branzeturi, legume, peste sau carne.

Fiindca am fost foarte tentata sa incerc combinatia de portocale cu ghimbir iar vol-au-vent mi s-a parut cel mai potrivit suport, va propun urmatoarea reteta: (pentru 24 cosulete)

1 pachet de aluat frantuzesc

2-3 portocale

500g zahar

1 lingurita ghimbir proaspat maruntit

1/4 lingurita sare de lamaie

2 oua

5 linguri zahar

450 ml lapte

35 g amidon

2 plicuri zahar vanilat

2 lingurite unt

esenta de portocale

Intindem foaia de aluat si o impartim in patrate egale (cu latura de aprox 8 cm). Decupam in interiorul fiecaruia un patrat mai mic (cu latura aprox 7 cm) lasand prinse doua colturi diagonal opuse si indoim exact ca in imagine:

Fiecare cosulet se unge apoi cu putin ou, se aseaza in tava pe hartie de copt, se umple cu cateva greutati pentru copt si sa baga in cuptorul incins in prealabil. Se lasa cam 20-30 min apoi se scot si se lasa sa se raceasca.

Pentru crema, se amesteca in bain marie ouale, laptele, amiodonul si zaharul pana se ingroasa. Se muta in apa rece, se adauga untul si esenta si se amesteca pana se raceste.

Intre timp, curatam portocalele si le oparim 10′ in apa fierbinte. Zaharul si apa se fierb pana se leaga siropul apoi se adauga portocalele taiate cubulete, ghimbirul si sarea de lamaie. Se mai lasa la foc mic o ora apoi lasam la racit.

La final, umplem fiecare cosulet cu crema apoi punem un capac de portocale cu ghimbir. Sunt delicioase, aratoase si foarte aromate! 😉

 

Supa de alge // Seaweed Soup

Despre cat de bune si sanatoase sunt algele v-am mai spus cand am facut salata. Ar mai trebui totusi sa stiti ca in Coreea este o traditie ca proaspetele mamici sa manance dupa nastere aceasta supa, renumita pentru continutul foarte scazut in grasimi dar foarte bogat in calciu, fier si proteine. Doctorii o recomanda intrucat imbunatateste considerabil continutul laptelui matern ajutand in acelasi timp la refacerea organismului. Reteta de baza contine doar alge dar eu am adaugat putin piept de pui si cateva urechi de lemn.:)

Iata pe scurt reteta:

250 g piept de pui

30-50 g alge

cateva urechi de lemn

1 ceapa verde

2 linguri ulei de susan

1 lingurita usturoi pisat

2 linguri de sos de soia

sare, piper

Algele se scufunda in apa rece si se lasa 30′. Intre timp taiati carnea de pui si ceapa in bucatele mici si le caliti in uleiul de susan amestecat cu 1 lingura de soia, putina sare si piper. Lasati 1-2′ amestecand din cand in cand. Adaugati restul de sos, algele scurse bine si taiate (daca e cazul) si restul ingredientelor. Mai lasati cateva minute apoi adaugati 2 cani de apa calda, puneti capac si fierbeti 5-10′ la foc mic. Dupa ce e gata puteti servi imediat!

 

 

 

 

 

 

 

Gulas unguresc // Hungarian Goulash

Gulasul cred ca este cea mai cunoscuta mancare ungureasca si nu putea lipsi din randul retetelor internationale. Aproape orice gospodina a gatit macar o data gulas, indiferent de reteta pe care a urmat-o. Traditional, gulasul se vrea a fi o combinatie intre supa si tocanita. Mai precis, este o supa cu zeama mai groasa, avand ca ingrediente de baza carne de vita, paprika si ceapa. Bineinteles ca reteta a fost preluata si adaptata si de catre alte bucatarii precum cea slovaca sau austriaca iar in zilele noastre o regasim in foarte multe variante. Eu prefer una din retetele simple, nu stiu cat de autentica este dar stiu ca obtin acelasi rezultat delicios de fiecare data! 🙂

Ingrediente:

500 g carne de vita

2 cepe

3 linguri paprika

1/2 lingurita pasta de ardei iute sau 2-3 ardei iuti mici

2-3 frunze de dafin

3 cartofi

300 ml de vin rosu

Ceapa tocata se caleste putin in ulei incins apoi se adauga paprika, foile de dafin, ardeiul iute si carnea de vita taiata in bucati mici, se amesteca pe foc cateva minute apoi se completeaza cu 1 l de apa fierbinte si se lasa la fiert cu capac o ora. Daca nu va faceti griji in privinta colesterolului, puteti sa folositi ulei mai mult sau chiar untura si lasati carnea sa se prajeasca mai mult timp, inainte sa adaugati apa. Dupa o jumatate de ora adaugati vinul si condimentati cu sare, piper (daca mai este necesar), adaugati cartofii taiati cubulete si gata! Optional, puteti completa si cu 1 lingura de pasta de rosii si 2 linguri de smantana. Daca nu, smantana se poate servi separat. Este delicios oricum. Nu este o mancare de regim dar merita orice sacrificiu! 🙂

 

 

Salata Caesar // Caesar Salad

Salata Caesar, una din cele mai cunoscute salate a fost descoperita de catre bucatarul Caesar Cardini in 1924. Desi astazi o regasim in mai multe variante, se pare ca salata originala cuprindea pe langa salata verde, oua fierte si crutoane, un dressing ce avea la baza sosul Worcestershire. Dupa cum a declarat si fiica bucatarului, la scurt timp dupa decesul acestuia, salata nu continea ansoa, gustul deosebit provenind doar de la sos. Varianta pe care v-o propun eu se apropie destul de mult de ceea ce era salata Caesar acum 80 de ani, cu exceptia faptului ca am adaugat si piept de pui.

Ingrediente:

500 g piept de pui fiert sau fript

1 salata verde mare

200 g parmezan

100 g crutoane

3 oua fierte

Pentru dressing: 4 linguri ulei de masline, 2 linguri sos Worcestershire, zeama de la o lamaie, 1 lingurita usturoi pisat, 1 lingurita mustar, 1 lingurita parmezan, sare, piper

Ingredientele pentru dressing se amesteca intr-un bol. Separat, se taie cubulete sau felii  celelalte ingrediente si se amesteca in vasul pentru salata. Dresingul se toarna deasupra sau se serveste separat. Este buna, hranitoare si cred eu ca nici multe calorii nu are! 🙂

 

Tarta Tatin cu sos de vanilie // Tarte Tatin with Vanilla Sauce

Iata ca bucataria frantuzeasca poate sa ne ofere, pe langa deserturi sofisticare si rafinate, dulciuri de casa foarte simple dar la fel de gustoase, bazate pe cateva ingrediente care fac minuni in orice situatie. In cazul tartei Tatin, merele si scortisoara, partenere ca de obicei, fac aproape toata munca! 🙂 Multi dintre voi ati auzit, ati mancat sau ati gatit aceasta mica minune dar probabil putini sunt cei care stiu ca totul a inceput in 1989 intr-un hotel din Franta, ce apartinea surorilor Tatin. Legenda spune ca intr-o zi, Stéphanie Tatin, pregatea o placinta traditionala cu mere. Din neatentie, a uitat pe foc merele amestecate cu unt si zahar iar cand a simtit mirosul de ars, a acoperit repede tava cu foaia de aluat ce trebuia sa stea dedesubt si a bagat totul la cuptor sperand sa mai salveze ceva. Dupa ce a scos-o din cuptor a rasturnat-o iar rezultatul s-a dovedit a fi neasteptat de bun, devenind in scurt timp o eticheta a vestitului hotel dar si a intregii tari.

Cam asta am facut si eu. Pentru o tava de aprox 30 cm, am folosit:

8 mere

150 g unt

200 g zahar

o foaie de aluat frantuzesc

1 lingurita zeama de lamaie, scortisoara

Pentru sos:

2 galbenusuri

200 ml frisca lichida

4 linguri de zahar

extract sau esenta de vanilie

Untul si zaharul se amesteca pe foc cateva minute apoi se toarna in forma de tarta. Se aseaza feliile de mere una langa alta si se pudreaza cu scortisoara. Eu le-am stropit si cu putina zeama de lamaie. Foaia se intinde un pic apoi se aseaza peste mere si se lasa la cuptor cam 30 ‘. Dupa ce se scoate din cuptor, se rastoarna invers folosind o tava sau o farfurie intinsa  mai mare decat vasul pentru tarta. Sosul se face simplu. Amestecati toate ingredientele in bain-marie, mai putin vanilia pe care o adaugati dupa ce luati de pe foc. Cand se raceste se toarna peste tarta. Este unul dintre cele mai simple deserturi pe care le cunosc iar daca iubiti merele si scortisoara va asigur ca o sa-l adorati si nu pot sa nu va recomand si faimoasa placinta americana cu mere! 😉